Tempura: O călătorie culinară în inima bucătăriei Japoneze

Tempura este una dintre cele mai cunoscute și iubite specialități din bucătăria japoneză. Cu o textură crocantă și o îmbrăcăminte ușoară, tempura reprezintă arta rafinată a prăjirii, transformată într-un deliciu accesibil și de neuitat. Acest articol va explora tot ce trebuie să știți despre tempura, de la istoria sa fascinantă, până la metoda de preparare, ingredientele folosite și multe altele.

Istoric

Deși acum este considerată o specialitate emblematică a Japoniei, tempura are de fapt origini portugheze. Cuvântul “tempura” provine din latină “tempora”, care se referă la perioada de post impusă de Biserica Catolică, când consumul de carne era interzis. În secolul al XVI-lea, negustorii și misionarii portughezi au adus cu ei în Japonia obiceiul de a prăji legume și fructe de mare în aluat, pentru a le mânca în timpul perioadelor de post.

Japonezii au îmbrățișat această tehnică și, în timp, au perfecționat-o, transformând-o într-un stil de gătit distinctiv și sofisticat. Tempura a devenit rapid populară în rândul clasei lucrătoare din Edo (actualul Tokyo), unde a fost servită în standuri stradale și restaurante de specialitate. Astăzi, tempura este apreciată la nivel global și reprezintă una dintre cele mai cunoscute specialități ale bucătăriei japoneze.

Ce este Tempura?

Tempura este un fel de mâncare japonez care constă din legume și fructe de mare îmbrăcate într-un aluat ușor și apoi prăjite în ulei. Aluatul pentru tempura este realizat din făină, ou și apă foarte rece, care îi conferă o textură crocantă și aerată. Cele mai frecvente ingrediente pentru tempura includ creveți, calamari, vinete, morcovi, ciuperci, dovlecei și cartofi dulci, deși selecția poate varia în funcție de sezon și regiune.

Prepararea Tempurei

Prepararea tempurei implică o tehnică specială de prăjire. În primul rând, ingredientele sunt tăiate în bucăți mici și uniforme, pentru a se asigura o prăjire uniformă. Aluatul este apoi preparat prin amestecarea ușoară a ingredientelor, fără a amesteca prea mult, pentru a păstra textura aerată.

Uleiul de prăjit trebuie să fie suficient de cald pentru a coace tempura rapid, dar nu atât de fierbinte încât să o ardă.

În timpul prăjirii, fiecare bucată de tempura este scufundată în aluat și apoi introdusă cu grijă în ulei. Procesul de prăjire durează doar câteva minute, timp în care bucățile de tempura se transformă într-o culoare aurie frumoasă. Tempura gata prăjită este scoasă din ulei cu o paletă perforată și lăsată la scurs pe hârtie absorbantă pentru a înlătura excesul de ulei.

Servirea Tempurei

Tempura este adesea servită ca un fel de mâncare principal în restaurantele japoneze, dar poate fi, de asemenea, un aperitiv sau un element cheie în alte feluri de mâncare, cum ar fi soba (tăiței de hrișcă) sau donburi (un bol de orez cu diverse toppinguri).

Un aspect important al servirii tempurei este sosul. Tempura este în mod tradițional însoțită de un sos dip numit “tentsuyu”, făcut din dashi (un bulion japonez de bază), sos de soia și mirin (un vin de orez dulce). Pentru a adăuga un plus de savoare, sosul poate fi aromatizat cu daikon ras (un tip de ridiche albă japoneză) și ghimbir.

Varietăți de Tempura

Deși ingredientele tradiționale pentru tempura sunt fructele de mare și legumele, există numeroase varietăți de tempura în funcție de regiunea Japoniei și de sezon. De exemplu, în primăvară se pot folosi muguri de bambus sau sparanghel, în timp ce vara este sezonul pentru ciuperci și dovlecei.

În afara Japoniei, tempura a fost adaptată la diverse gusturi și diete. De exemplu, în restaurantele de sushi din SUA, este foarte popular “sushi tempura”, în care rolele de sushi sunt îmbrăcate în aluat de tempura și prăjite. În Brazilia, unde există o mare comunitate de imigranți japonezi, tempura de banane este un desert apreciat.